Poatepoateismul

 Poatepoateismul

curent sau fenomen? sau: din dragoste cu cele mai bune intentii, dar refuzand orice fel de critica 

 

Diletantismul Asumat: Artiștii din această sferă nu au, de regulă, o formare academică rigidă. Ei pot fi pasionați, amatori sau creatori autodidacți care explorează diverse forme de expresie fără a respecta canoanele tradiționale.

Incertitudinea Valorii ("Poate-i bun, poate nu"): Acești creatori se află într-o zonă gri, nesiguri dacă lucrările lor au valoare artistică, estetică sau comercială. Ei experimentează, punând semnul întrebării asupra definiției a ceea ce este "artă".

Încredere Ridicată (Efectul Dunning-Kruger): În ciuda incertitudinii tehnice, acești artiști manifestă o încredere de sine foarte mare. Aceasta este adesea alimentată de validarea socială rapidă (like-uri, vizualizări) și de refuzul de a mai accepta autoritatea criticilor de artă.

Democratizarea prin Social Media: "Poatepoateismul" înflorește pe platforme precum Instagram sau TikTok, unde oricine se poate auto-intitula artist, estompând granița dintre artă de înaltă calitate și kitsch.

 

this is a beautiful sentence

The sentence "this is a beautiful sentence" is a declarative sentence. It makes a statement, and the statement is that the sentence in question is beautiful. It is a subjective judgment, as beauty is often in the eye of the beholder, but the sentence itself is grammatically correct and complete.

Daca eram mai multi

 Daca eram mai multi

as fi putut

terorism poetic

voi preamari
aceste clipe
le voi face o catedrala
din litere
iar mai apoi
voi crucifica si imbalsama
spatiul
dintre ele

despre colaj

imagineaza-ti ca esti in fata unui lan de margarete
pana la orinzont randuri, randuri de margarete ce se unduiesc in vant
e soare
dar nori albi pufosi se succed rapid pe bolta
proiectand umbre mari ce se deplaseaza pe suprafata lanului de margarete
sunt mari portiuni luminoase ce alterneaza si se succed cu mari portiuni intunecate
deodata din lan se ridica o pasare
o pasare mare, neagra,  nu o poti identifica, o urmaresti cu privirea
ingheata imaginea!
ingheata imaginea fix inainte de iesirea pasarii din campul vizual
undeva in dreapta sus
acum dezgheat-o!
totul incepe sa se miste...lanul de margarete se unduie, umbre mari se preumbla peste el
totul cu exceptia pasarii din dreapta sus care ramane nemiscata pe cerul pal

acesta nu este un colaj!

imi cladesc

piramide
la umbra lor

citeste mai jos!

.

 citeste mai sus!

La nivel atomic

...sunt perfect

Adevarul

Urca Budha pe munte sa mediteze.
La sensul vietii, la adevarul ultim.
Zece ani. Zece ani mediteaza, leviteaza, tine post si asteapta revelatia
Dupa zece ani coboara muntele.
Se raspandeste vestea ca a coborat Budha de pe munte.
Ca a aflat adevarul. Ca il va impartasii tuturor.
Se strange multime de oameni. Pana la orizont.
Asteapta sa le impartaseasca Budha adevarul.
Budha se urca pe un bolovan mare. Priveste deasupra multimii ingandurat.
Se face liniste. shhh vorbeste Budha, ne va spune ce a aflat..
Budha: Dragii mei...hm hm
dragii mei...viata..
ei bine... Viata e ca un fluviu involburat!
multimea murmura...freamata...
Din multime se aude un glas:
-Sau ca un pom inflorit!
Budha priveste meditativ in zare:
-Sau asa!




Moana by valkocompany

Proiectul Nimicul

Poiectul Nimicul
(ocuparea spatiului neocupat/ unificarea spatiului discontinuu)

Subiectul proiectului, adică "golul" ca substanţă a lumii, ca anima, ca mediu şi,
în acelaşi timp, canal de comunicare, lasă loc generalităţii absolute şi de aceea particularul este foarte uşor de integrat aici

Nimicul, ca persona, vorbeşte despre orice, reuşind totuşi să-şi definească un profil psiho-social de personaj autohton,
şi, pe de altă parte, ca identitate a artistului.

Toată construcţia va fi un fel de mandala, un desen în straturi concentrice,
având ca miez Nimicul, golul şi conţinând de fiecare dată contextul spaţial în care se află, precum şi lumea în care ne găsim, inclusiv Calea Lactee.

Nimicul (intelegand prin "Nimic" fiecare concept la scara mica, dar si conceptul instalatiei globale) foloseste in expresie mecanismele hypertextului si metafora divergenta, autodescriindu-se ca imago mundi.

...
jim: ce e asta?
jim: e interesant
Daniel: noul meu proiect
jim: hmm
jim: ia zi-mi despre
Daniel: pai e self-explanatory
Daniel: n-ai citit?
jim: ba da
Daniel: si? cum ti se pare?
jim: destul de indraznet
jim: imi place. vreau sa-l vad
Daniel: asta e spilu
Daniel: nu ai cum sa-l vezi
Daniel: poti doar sa ti-l imaginezi
jim: si practic ce o sa faci?
Daniel: in momentul in care te apuci sa il faci
Daniel: dispare
Daniel: nu mai e nimicul e... ceva
Daniel: e ca linistea
Daniel: daca ii rostesti numele...dispare
jim: hmm
jim: foarte tare
jim: imi place mult ideea
jim: e chiar foarte foarte faina
Daniel: am putea sa facem expozitie cu el
jim: trebuie sa-mi spui mai multe ca sa inteleg mai bine
Daniel: pai vorbim
Daniel: dar trebuie sa fi deschis
Daniel: de exemplu una din fazele proiectului
Daniel: implica niste sacrificii personale
Daniel: deterioarea imaginii
Daniel: si poate chiar a sanatatii
jim: ????
jim: adica?
jim: fii domne mai concret
Daniel: adica trebuie sa alergi in curul gol in jurul casei poporului
jim:
Daniel: ca si manifest
Daniel: intelegi
jim: pai uite da-mi o imagine mai clara a proiectului
jim: concret la ce te-ai gandit?
Daniel: sincer
Daniel: nu am vrut sa distrug puritatea proiectului
Daniel: gandidu-ma la lucruri concrete
Daniel: e ca si cum ai vrea sa verifici daca o femeie e virgina
Daniel: violand-o
Daniel: virginitatea e un concept
Daniel: nu e ceva concret
Daniel: n-are legatura cu himenul
jim: ok ok
jim: da man
jim: inteleg
Daniel: nu razi de mine ?
jim: dar vorbeai de unele etape si ma gandeam ca dincolo de concept, de idee....te-ai gandit la ceva concret sau la niste pasi sau la niste lucruri concrete care sa duca spre realizarea insasi ideea
jim: ...adica..la asta ma gandeam cand te-am intrebat...
Daniel: am inteles intrebarea
Daniel: dar intelege-mi dilema
jim: o inteleg
jim: si nu, nu rad de tine
jim: de ce crezi ca as rade de tine? ...
Daniel: mi se intampla
jim: ???....
jim: ca eu sa rad de tine?
jim: ce ai ma ?
jim: de ce imi vb asa?
Daniel: sunt intr-o stare mai sensibila
Daniel: azi
jim: du-te ma in pana mea
...
olga: deci
olga: nu exista niciun proiect, de fapt
olga: iar asta e proiectul
olga: right?
Daniel: da
Daniel: asta e proiectul
Daniel: descrierea lui
Daniel: de fapt
olga: deci proiectul asta care exista tocmai neexistand va consta totusi intr-un text
Daniel: exact
...
stefi: credeam ca ma bagi iar in filosofii abisale absolut nevralgice si cetos de goale, ca un fel de gaura neagra
stefi: cu toate astea
stefi: dincolo de vocabularul de care ma dezobisnuisem
stefi: (motiv pentru care am simtit ca ma dor ochii initial)
stefi: imi place
stefi: chiar pot vizualiza pe alocuri
stefi: intuitiv, fragmente
stefi: e si realist-amuzant, si realist-trist in acelasi timp
stefi: si nu stiu daca e neaparat nevoie sa alergi cu fesierii descoperiti in jurul casei poporului
Daniel: e un manifest care transcede actul in sine
stefi: e destul nimic in fiecare dintre noi
stefi: daca-l exploatezi nitel creste exponential
stefi: deci poate ca da, ar fi nevoie de un manifest care sa transceada (sper ca m-am exprimat corect ) proiectul
stefi: caci in urma unui astfel de proiect ramane...nimic
...
stefi: imi place formularea
stefi: aplicarea (de forma extrapolarii nimicului interior) mi se pare genocid
stefi: dar ar fi interesant o transpunere statica a proiectului
stefi: adica constand in obiecte
stefi: sau scripta manem, si asta ar mai merge
Daniel: adica materializare zici
Daniel: desi insasi coloana vertebrala, nucleul proiectului
Daniel: se opune materiei
Daniel: concretului
Daniel: vizualului si palpabilului
stefi: da
stefi: imi place
...
Leon: am citit
Leon: e cam abstract
Leon: cine e jim?

asteptand sa te intampli

azi dimineata am trecut peste pasarela veche, si am vazut macii ce au inflorit pe marginea caii ferate
-miroase a vara si a drum cu rucsacul in spate, mi-am spus
si apoi am avut o mica revelatie.
anul trecut am vazut aceeasi imagine si am reactionat la fel.
se stie ca ma repet.
cred ca nu ne schimbam fundamental niciodata.
eu nu ma schimb fundamental si cred ca nici tu indiferent de mediu si realitate.
mi se intampla sa pun o intrebare cuiva despre o chestie ce mi se pare curioasa sau interesanta. apoi uit. data viitoare pun aceeasi intrebare, primesc acelasi raspuns si am aproximativ aceeasi reactie.
ce spune asta despre mine?
ca sunt imobil, inchis intr-o bucla atemporala rezistenta la schimbare, sau ca pur si simplu am ramas tot eu;
un eu pe care ma pot baza ca va face, va reactiona, va iubi asemanator.
dintotdeauna am fost pasionat de imagine, de simbol, de fotografie.
nu m-am schimbat decat la nivel de detaliu.
inca fotografiez sau creez imagini, fara sa spun accent pe tehnica ci pe concept.
am invatat chestii noi, dar cunoasterea nu mi-a zdruncinat credinta in imaginatie, in transa creeatoare, in pasiune.
sunt o piatra pe un rau cu apa pana la glezne.
o piatra tare, incapatanata.
sunt acelasi pe care l-ai iubit, urat sau ignorat candva.
cand eram mic uram sa fiu fotografiat.
taica-miu folosea tot felul de tertipuri sa ma imortalizeze: imi dadea husa zenitului sa ma joc cu ea sau ma fotografia cand nu eram atent.
cu toate astea am multe fotografii in care plangeam.
nu vroiam sa fiu singur in imagine.
vorbeam cu Cristina despre asta sambata si mi-a spus o chestie interesanta.
mi-a spus ca exista o scurta perioada de timp (intre momentul in care realizezi ca o lentila urmeaza sa opreasca timpul si declansarea propriu-zisa) in care nu se intampla nimic.
e o lunga asteptare in care nu faci nimic ci doar astepti sa te intampli.
desi tu esti deja, te simti obligat sa te nasti din neant doar cu scopul de a aparea pe pelicula.
dupa atatia ani inca reactionez la fel.
am un al saselea simt care detecteaza cand o lentila e atintita asupra mea, iar atunci fie imi ascund fata, fie iau una din posturile standard de poza.
ce vreau sa spun..
schimbarile, evolutia se petrec foarte lent, ca o acumulare sau eroziune a ta.
undeva in centru, suntem aceeasi copii care plang ca sa nu fie singuri in imagine.
asa ca asteptarea asta ca "sa te intampli" nu va avea parte de suprize majore, ci doar facand comparatii peste perioade mari de timp vei putea descoperi (poate) un alt tu.

.

NU
NU AVEM
NU AVEM NIMIC
NU AVEM NIMIC DE PIERDUT
NU AVEM NIMIC DE PIERDUT DECAT TOTUL

nu avem nimic

nu avem nimic de pierdut decat totul
nimic la puterea nimic si totul inversul totului
nu avem nimic de pierdut decat dimineata asta in care ne bem cafeaua iar motanii se joaca in frunze
decat dimineata de maine in care ne bem cafeaua iar motanii se joaca in frunze
decat dimineata de poimaine in care ne bem cafeaua iar motanii sunt prea somnorosi
si un milion de alte dimineti, amiezi, apusuri si nopti
mai ales nopti
nopti in care eu sforai monoton si deranjant
-daniel, sforai!
-nu sforai, torc!
stii, mie mi se face frig, cred ca ti-am mai spus.
mai ales noaptea mi se face frig. de-aia dorm cu hanoracul verde in mijlocul verii
poate pentru ca totul e atat de rece
poate pentru ca nimic nu ma incalzeste
poate pentru ca pe insula asta s-a lasat racoare

nu avem nimic de pierdut, si totusi
si totusi pe copacul ala scria:
au murit
pentru nimic
si totul spus odata
si totul pierdut intr-o cada cu spuma
acolo, undeva, se pare ca a fost destul

nu mai zic nimic, chiar nu mai zic nimic, pentru ca
nu aveam nevoie de nimic nu mai asteptam decat viata
pe care sa o incepem

recenzie la nimic
Personajul narator si-a dat seama de inutilitatea si artificiul care se nasc din a poseda lucruri si oameni.
Singura revendicare a sinelui este absenta sa din iluzia apartenentei.
Tristetea este neantul pe care putini au curajul de a si-l asuma drept adevarul ce defineste conditia umana.
gata! am terminat cu platitudinile

restul sunt mui pretioase de corporatisti cu pretentii boeme

colaj de cuvinte by: nichita, trimbulind, aerialblues, skinimin, buggerit

cu capu adanc infipt in

[...]
luca: frate, problema noastra, ca sa zic asa, e ca am ajuns sa traim prea mult in virtual
luca: dam clickuri
luca: astia suntem
luca: dam clickuri
luca: nu punem mana pe chitari, pensule, topoare etc
luca: vorbim despre
luca: nu facem respiratie gura la gura la balene sa le salvam
luca: dam clickuri sa le salvam
luca: si nu cred ca mai putem iesi din asta
luca: pana si banii ii facem dand clickuri
luca: pana si amorurile le traim in virtual
luca: pixeli, cuvinte tastate, sentimente sub forma de emoticoane
luca: e tragic, dar suntem pe drumu catre anihilare fizica
jim: bine man. inteleg, sunt de rahat. si probabil ca sunt. mai am doar sa mor dand un click si probabil ca o sa se inchida si cercul....
luca: bei te suparasi?
luca: vorbeam despre mine mai mult
jim: nu vorbeai doar despre tine. si asta o stii si tu
jim: nu, nu m-am suparat. dar am realizat ca asa e. si incep sa ma intreb pana la urma care-i baiul ?...
luca: buna intrebare
[...]

un titlu

se făcea noapte şi trimbulind

strângea în palmă nişte hârtie

hârtia era pulpa unei frustrări

de a nu se afla înăuntrul

unei enigme cu silabe ciudate

eu zic cuvântul tău, tu zici cuvântul meu, este 6 martie azi,

cuvântul meu inexistent, apăs pe taste şi mă mir

de mâna care scrie.

un cuvant obosit de iubire

o atingere

intre tăcerile noastre ale tuturor

o atingere cu care se termină

marea.

ne stingem pe sărite

şi privim aiurea ca nişte boi proşti

aşteptăm rezultatul testului:

oare existăm aici?

aici – locul unde existăm calificat şi unde nu suntem deloc.

——————————————————-

text scris de: skinimin, buggerit, aerialblues şi trimbulind.

LUPTA!

mi-am pus baticul nou la gat, pantofii de primavara
si-am iesit pe strazi
am cauciucuri noi pe bicla si merge ca unsa
zbor printre masini cladiri gropi sunete ganduri
in casti imi rasuna:

Take one look at yourself, realize,
Life's been treating you nice,
better be wise...
and enjoy your moments..

si mai apoi
lupta!
pentru??
asa...
ah da
hai la argentin sa bem o halba!

Prezent - Trecut

Felul in care vad prezentul azi, nu-i cu nimic mai real decat voi privi trecutul peste 20 ani.
doar felul in care simt se va schimba.
fiece clipa pe care o fur prezentului e pierduta pentru totdeauna.
nu exista decat clipa de acum.
pe masura ce trece timpul sunt tot mai putin lacom: iau ce se gaseste si nu ma intreb de unde vine.
imi face placere sa gandesc.
imi face placere sa iubesc.
Asta-i tot.
se zice ca fiecare fulg de zapada e altfel, unic; daca e asa atunci cum poate lumea sa mearga mai departe?
cum ne vom vindeca vreodata de aceasta minune?
uitand.
nu putem pastra in minte prea multe lucruri
nu exista decat prezentul si nimic de tinut minte.

photo: balconul meu iarna/vara
text: pasiunea. jeanette winterson

narcisissim

-din iarna asta infinita nu vom iesi
am zis!
poate doar la barcelona unde nu vom ajunge niciodata
acum fix trei ani sau trei luni sau trei zile am aflat ce inseamna suflet
si tot ce pot sa spun e ca:
mie mi-e doar frig, mi-e foarte frig, uneori, brrrrr, ştii ce frig îmi e?, e un frig cumplit, cumplit şi, în afară de frig, să nu te superi pe mine că îţi zic, în afară de frig, nu mai simt altceva. Şi mi-e frig, era să uit. Pe urmă, eu nu sunt deloc singur. Eu am doi motani, doi, mă rog, acum nu am decît unul, dar în curand or să fie iarăşi doi, am doi motani, pe milchi si pe bufi, aşa, motani, şi am şi trei pitici, pe care îi cheamă Usi, el e verde, Altfred, care e galben, şi Regretel, care are culoarea albastră. Cum ar veni, am trei pitici şi trei culori
-Fereste-te de ingerii blonzi cu privirea inocenta,
mi-a zis micul print, sunt cei mai rai!
floarea mi-a spus-o, iar ea nu se inseala niciodata.
Si mai mi-a spus, mai mi-a spus ca fiecare punct a incetat sa fie simetric cu altul.
tu esti?
-nu sunt eu acela! i-am raspuns
sunt un antierou vulnerabil de o nerusinare vesela
femeile fac coada la usa mea samafuta doar pentru ca nu ma inteleg, iar ratacirea mea le declanseaza sentimente materne.
dracii rosii mi se plimba pe sub piele: ah! ah! ah! ce zgomot...zornabil...
sunt doar un colaj facil de emotii si bucati nemestecate de alti oameni
Azi o sa-i f*t pe toti!
as face crima pentru a umple golul dintre respiratii. dintre aici si acum.
trec prin ziduri daca trebuie.
provoc revolutii inutile.
beau sa uit.
uit sa beau.
-axeaza-te pe prezent daniel.
canalizeaza-ti energia pe prezent si proiecteaza-l in viitor.
e simplu: trecutul e mort!
toti oamenii aia pe care i-ai tinut de mana si le-ai spus iubit, sunt intr-un cimitir cu fise.
doi lei si intri.
-mi se rupe..
la modul ala dureros
de voi
de tine
dac-ai avea un servetel mi l-ai da fara sa ti-l cer? fluturi!
pe vremea cand soarele rasarea in fiece dimineata erau coji de portocale pe dambovita.
acum totul e inghetat iar copiii luminii au murit de sete.
ha!
la cimitir cu voi! la ala cu fise!
-nu uita sa-ti iei cipilica cand intri,
sunt soparle verzi printre pietrele alea roase, iar daca mergi mult in stanga o sa gasesti ciresi salbateci.
cainele rosu al revolutiei a murit si el in ograda
.. intre mine si tine
- sa ne sarbatorim mortile atunci - ca pe niste zile de nastere, vrei?
cu mici si bere si ragaieli grobiene.
Si mai am o furtuna stii?
Voi fi ochiul calm al furtunii!
voi dormi in cort pe salteaua gonflabila in timp ce armaghedonul se va dezlantui in jur.
hai
apasa pe tragaci

si nu te uita in jur

imagine: autoportret in oglinda 1996

colaj de litere from: trimbulind, murderone, aerialblues, Matei Florian

California dreamin`

azi m-am plimbat brownian prin multime

era asa o liniste postapocaliptica s-o tai cu cutitul...

toti pareau foarte grabiti sa ajunga undeva

ciudat e ca acel undeva e un loc diferit pentru fiecare in parte

oare nu exista un "undeva" unde nu trebuie sa te grabesti?

soarele apunea si nu pareau sa remarce ca e ultima data

mi-am luat o pizza cu bacon de la fornetti

(trei lei si jos palaria)

diseara o sa-mi scot saxofonul de la reparat

si apoi o sa beau un vin fiert

sper sa visez color

photo: trimbulind

model: denise

cuvinte ce dor