Brutal state of being
Brutala stare de a fi
25x25cm
MMXIX
#assemblage #assemblageart #art #contemporary #contemporaryart #contemporaryartist #visualart #visualartist #danielloagar #collage #wood #dada #abstract #brutalism #brutal #brutalstate #woodbenice #foundobjects
I
Brutala starea de a fi !
Somnul nu consoleaza luptatorul obosit.
Visul soldatului rupe aripile
fluturelui.
Ah, numai zigzagul
spune ceva despre stele.
Numai zigzagul de fluture
atipeste floarea.
…Si adoarme ragetul de leu.
Brutala stare de a fi,
fara de somn este.
II
Frumoase animale are acest pamant,
de toate felurile,
si in toate timpurile.
Ca sa nu ma distrug din spaima
in fiecare secunda
am fost lasat sa fiu
oricine, altcineva.
Ca sa nu ma sfaram asuprit de mirare, ¬
de mirarea de a fi,
mai intai am fost lasat sa fiu sarpe
cu piele solzoasa si gri.
Si cu toate amintirile de sarpe…
Ca si cum as fi fost sarpe dintotdeauna.
– M-am saturat de barbati slabi, imi spuse ;
care se vaita ca n-au un picior.
Doresc un barbat care sa se laude
ca nu are un picior
ca nu are o mana
ca nu are
altceva decat viata sa si atat !
III
Nu exista decat o singura viata mare
la care noi participam.
Nu exista decat o singura viata mare
restul, nu suntem.
IV
Deodata, la Pol, am fost urs.
Si memoria ursilor mi s-a dat
ca sa mi se para fireasca starea de urs.
Ursul imi spuse :
– Ca si cum as fi lovit
de o sageata, sunt.
Otravit si inconstient de felul meu de a fi,
pe care i-l marturisesc intr-una.
Ii spun totul fara sa stiu ca ii spun ceva.
Ca intr-un leagan eu port in creierul meu
si clatin
ideile lui si pofta de a sti.
Toti ma socotesc strain
pe aceasta zapada !
Numai el nu ma socoteste strain
si de aceea afla.
Rade si afla.
Ba nu, nu rade.
Afla pur si simplu.
V
Nu exista decat o viata mare,
o singura viata mare la care noi toti participam.
Moartea e starea de dinainte de a te naste.
Nu exista decat o singura viata mare.
O traiesc nascutii
unul cate unul.
VI
Ca sa suport sa fiu si ca sa nu ma speriu
ca sunt, ¬
trezindu-ma leu, memoria leilor mi s-a dat.
– Nu cunosc un animal mai bland decat leul
imi spuse leul,
noi nu mancam decat atuncea cand
ne este foame.
Noi nu mancam decat atuncea cand
ne este foame.
Decat atuncea cand
burtii noastre,
domniei sale
ii este foame.
VII
Nu exista decat o singura viata mare,
la care noi, calatorule, participam.
– Da, zise melcul cel cu doua coarne.
Da, zise el.
Sa visam, sa visam
dar sa si facem altceva.
Bunaoara sa populam realul.
VIII
Ca sa nu ma speriu si ca sa nu ma distrug
de spaima de a fi arbore,
mi s-a dat memoria arborilor ;
si umbra mi s-a dat ca si lor pe timpul soarelui ;
Si aventuri de copac mi s-au dat,
ca sa suport sa fiu lemn
fara sa ard dintr-un gand.
– Ca un pom cu ramuri, istoria
sa ne ia de fiecare data de la inceput !
¬imi spuse gutuiul, ¬
…sa reia de fiecare data
de la inceput, sa ne reia, si in asa fel
ca fieerzos
cu desavarsire !…
IX
Exista o singura viata mare
la care noi participam ;
fiind tot timpul, unul – altul,
¬si altcineva fiind mereu,
singuratecul care este.
X
Ca sa nu ma sfaram de spaima
de a fi caine, ¬
nu numai latratura mi s-a dat in vorbire,
dar si memoria intamplarilor de caine.
– Idei sunt miliarde, imi spuse dulaul, ¬
idei pot f i si f ara trup ! ?
…Numai geografia fiintei
mai tine in spinare cate un sentiment de caine
sau cate un sentiment in genere.
XI
Moartea e starea de dinainte de a te naste,
imi spuse cadavrul.
Ca sa nu ma mir si ca sa nu ma speriu,
ca sunt cadavru, ¬
mi s-a dat memoria inghetata a cadavrelor.
– Cuviincios ar fi sa facem un Hai-Kai,
¬pentru tine, maini albastre si ochi teapan,
¬gura intredeschisa si nestrigatoare,
¬timpan oprit la cuvantul „mama”,
¬pentru tine, vom face un Hai-Kai !
„Atatea pasari zboara incat
ochiul mare al aerului va ramane fara sprancene !”
XII
Exista o singura viata mare
la care noi participam.
XIII
Si ca sa nu ma fac nisip, de mirare, piatra fiind,
memoria pietrelor mi s-a dat.
– Miscarea naste timp si aceasta
si acesta
si acelea
si aceea
sunt insasi magnetismul !
Cel care sta, nu este.
Cel care misca, are trecut,
Cel care arde lumineaza.
Cel care s-a stins, este orb.
XIV
Exista o singura viata mare,
chiar si cifra unu face parte din ea.
XV
Calator sunt prin viata ;
egal sunt cu tot ceea ce este, ¬
de la peste, la pasare
de la iarba la zarzare
de la capra la iepure, ¬
toate acestea le sunt, clipa de clipa.
Fiecare-n alt timp,
si fiecare, fiind daruit cu toata memoria
cuviincioasa a celui care se misca.
XVI
O vad trecand dureroasa, adunata intre umerii ei.
Impodobita de infrangeri ca de un curcubeu,
si urmata de-a pururi de sufletul meu
ca de un tren fara sine.
Taras il tine de mana pe Ion,
fiul ei
cel alb si bine mirositor,
cel innebunit de rasfat ;
singurul ei sprijin,
bastonul ei de nervi, de carne si de oase.
O vad o vreme si dupa aceea orbesc.
XVII
Exista o singura viata mare
la care noi participam.
Numai eu, strainul,
¬Cristofor Columb prin iepuri
Magellan prin frunze
si Nansen prin pietre,
fiind toate aceste. ¬
ca sa nu ma suprim din mirare
amintirea lor mi se daruie pentru totdeauna
ca si cum ar fi a mea.
XVIII
Sunt pasare cu patru aripi,
camila fara cocoasa,
cer cu doi sori, ¬
si nor care ploua pe mare…
Corabie scufundata in aer,
fluture intepat de o privire
si frumos ca si cum as fi mort.
Moartea e starea de dinainte
de a te naste…
Autor: Nichita Stanescu
