Fotografii de la sfârşitul lumii

 Fotografii de la sfârşitul lumii

Nimic nu se naşte în carne,
chiar dacă ochii slabi văd altfel. Cel care
va plânge se va bucura de plânsul lui
şi se va face îmblânzitor de păsări. Iar acela care
râde nu se va folosi de râsul lui, căci nimic
nu se naşte din bucurie, chiar dacă cei mici
o fugăresc toată ziua!

Nimic nu se mişcă în carne. Nici viermele orb
nu mişcă în carne, chiar dacă ochii slabi
văd altfel.

Noi nu suntem în carne. Dacă am fi în carne,
dragostea de Domnul ne-ar mistui ca un foc vesel
de vreascuri şi n-ar rămâne nimic
şi dragostea de Domnul ar rătăci singură pe străzi
ca o sete mistuitoare căutând pe cineva!

Nici sfârşitul lumii nu vine în carne, chiar dacă
ochii slabi văd gunoieri cum deşartă
pe străzi tomberoane de narcise mirosind
a ţărână. Mulţi nu ştiu asta, dar
sfârşitul lumii a fost deja de câteva ori.

Eu am mai multe fotografii cu el.

 

Adrina Suciu

so, pe zeita

so, pe zeita!

cerneala 2014, text: nichita stanescu

roata cu o singura spita

...
Ah, doamne, ce miros !
Mirosea a mort de pe alta planeta.
Nefiinta suava ne aparea tuturora concreta.
Si toate acestea se intampla
pre cand roata numai o spita avea
si nu roata se numea
ci linie se numea.

txt: nichita stanescu

indoirea luminii

ce fel de tren

Ce fel de tren marfar eşti tu
dacă ţi-e trupul meu şină de carne;
Cel fel de măr eşti tu
dacă ţi-e ramură viaţa mea?

Eu locuiesc într-un tril
de privighetoare.
Dorm cu ceafa pe nota Do
şi-mi încalţ piciorul
într-un saxofon.

Du-te, îmi strigă ciocanul.
du-te,
du-te idiotule de cui de fier,
du-te;
Nu vezi că te bat în palma
unui crucificat?!

txt: nichita stanescu

moartea pasarilor

Deasupra de zarzari, de tigle, de cosuri
se înnoreaza cu pasari.

Îngerul sta cu aripile-ntinse, foarte întinse.
Penele din stînga îi trec printr-un zid,
aripa din dreapta si-o reazema de cracul copacului
de parca ar rage în stele
un glonte arhaic al zborului...

Cum sta si cum fumeaza
tigare de la tigare,
îngerul
mereu îsi duce mîna la beregata,
mereu îsi duce mîna la beregata.

Aura lui afumata
i-a cazut în jurul gîtului
ca un streang.

"Am sa fiu spînzurat
de propriul meu har, de propriul meu har
afumat de tutun"
se gîndeste îngerul.
"O sa mor si n-o sa mai fie îngeri" ,
se gîndeste îngerul, stînd
cu aripile-ntinse, foarte întinse,
stînd
pe vine între o casa si un copac,
stînd
acolo unde-l ajunge din urma
starea.

Se înnoreaza cu pasari,
cu pasari zburînde, zburate.
Ele-si pierd ouale din zbor, ouale
albe si minunate. Ouale, ouale.

Ploua cu oua, ploua
din norii de pasari oua,
peste orasul de tinichea ploua cu oua,
din norii de pasari zburate, zburînde, ah, ploua.

Nu tuna, nu fulgera.
Ploua torential cu oua.
Nu se aude decît
coaja plesnind,
albusul curgînd,
galbenusul murind.

...Corn teapan de melc
nemaiavînd
un sine în care sa se retraga
aiurînd
orice atingere de orice, abhorînd.

Îngerul fumeaza tigare
de la tigare.
Ploua cu oua, se-aude
numai coaja spargîndu-se,
albusul scurgîndu-se,
galbenusul murindu-se.

Se-ngroasa norul de pasari
peste orasu-ngropat, lipicios;
ploua cu oua torential
peste caruta si peste cal,
peste motor si peste canal.

Îngerul îsi duce mîna întruna la gît,
tigara-ncleiata îi curge pe jugulara.
Miroase-a avort si a hoit nenascut,
o ora barbara.

Rap! Crok! Coji de oua murdare
înfunda burlane, canale.
E aripa îngerului încleiata de zid si de pom.
Cu albus, cu galbenus, e lipita de om.

Ar vrea sa se-azvîrle
pe zdrelituri si sa le cloceasca,
sa refaca, sa faca...
Sa cloceasca desurubatele gîrle.

Ouale se ciocnesc între ele în aer.
Ploua torential. Norul de pasari smintit
se-nteteste aripa-n aripa.
Ploua înghesuit.
Se sparge în aer oul de ou.
Ploua cu albus, cu galbenus.

Aerul se lipeste de albus, de galbenus,
de albus de galbenus.
Si începe sa ploua cu aer
pîna cînd ploua cu tot aerul,
torential, pîna cînd ploua tot aerul.

Îngerul
mereu îsi duce mîna la beregata
mereu îsi duce mîna la beregata.

Coboara aerul, se scurge în canale
pe lînga turloaiele îngerului,
se scurge-n canale
amestecat cu albusul
si tot galbenusul.

Îngerul încearca sa respire,
sa se respire,
dar gura îi este sudata
cu albus - o data, cu galbenus - o data,
si mereu îsi duce mîna la beregata,
si mereu îsi duce mîna la beregata...

txt: nichita stanescu 

inger refuzat de pasari

txt: nichita

Omul este frunza

Intr-un ou negru ma las incalzit

...de asteptarea zborului locuind in mine

Veche intamplare

txt: veche intamplare; nichita
pix: trimbulind

as fi vrut sa scriu

un final fericit


28 de ani fara vesti de la Nichita Stanescu

sunt atat de fericit astazi

de parca mi-as lua la revedere de la viata,
de parca mi-as baga in inima un mar
ca sa nu mai bata, ci sa stea dracului,
ca sa pot sa ma apropii de tine si sa-ti spun:
- Ma, ti-o fi sete!
Ia si tu si musca un mar!


 

text: fara inima, nichita stanescu

Uneori cuvintele respira in tacere

Uneori cuvintele respira in tacere

pentru ca:
Învinşii trebuie să tacă.
Asemenea seminţelor

Nici mâine nu vom spune nimic

pentru ca:
tacerea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră

pentru ca:
- Nu te vad
- te simt
- Taci!
Tacere, Tacere, Tacere, Tacere

pentru ca:
Noi (nu) suntem cei de alaltaieri

nu avem nimic

nu avem nimic de pierdut decat totul
nimic la puterea nimic si totul inversul totului
nu avem nimic de pierdut decat dimineata asta in care ne bem cafeaua iar motanii se joaca in frunze
decat dimineata de maine in care ne bem cafeaua iar motanii se joaca in frunze
decat dimineata de poimaine in care ne bem cafeaua iar motanii sunt prea somnorosi
si un milion de alte dimineti, amiezi, apusuri si nopti
mai ales nopti
nopti in care eu sforai monoton si deranjant
-daniel, sforai!
-nu sforai, torc!
stii, mie mi se face frig, cred ca ti-am mai spus.
mai ales noaptea mi se face frig. de-aia dorm cu hanoracul verde in mijlocul verii
poate pentru ca totul e atat de rece
poate pentru ca nimic nu ma incalzeste
poate pentru ca pe insula asta s-a lasat racoare

nu avem nimic de pierdut, si totusi
si totusi pe copacul ala scria:
au murit
pentru nimic
si totul spus odata
si totul pierdut intr-o cada cu spuma
acolo, undeva, se pare ca a fost destul

nu mai zic nimic, chiar nu mai zic nimic, pentru ca
nu aveam nevoie de nimic nu mai asteptam decat viata
pe care sa o incepem

recenzie la nimic
Personajul narator si-a dat seama de inutilitatea si artificiul care se nasc din a poseda lucruri si oameni.
Singura revendicare a sinelui este absenta sa din iluzia apartenentei.
Tristetea este neantul pe care putini au curajul de a si-l asuma drept adevarul ce defineste conditia umana.
gata! am terminat cu platitudinile

restul sunt mui pretioase de corporatisti cu pretentii boeme

colaj de cuvinte by: nichita, trimbulind, aerialblues, skinimin, buggerit

calul troian

calul troian
foto: artfaktor
idee&model: trimbulind
text: nichita/calul troian

N-am, zise vulturul, n-am

Vulturul avea în aripă o gaură rotundă,
cum cercul de aur prea strâmt
al coroanei pentru fruntea împăratului.
Trecuse prin el nimic către nimic,
îi străbătuse nimeni aripa
nimeni cel dornic de neființă.
Vulturul se răsucea în aer, timid
ca în respirația unui copil, –
căzând, mai întâi se făcuse broască țestoasă, mai apoi
grindină cu piatră albă, mai apoi
numai frigul a rămas din el, numai frigul.
Când a făcut o gaură
trupul lui în pământ,
bubuitura căderii lui
nu s-a mai auzit;
iarba era verde și proaspătă,
prăbușirea lui se schimbase în coloare verde.
Viermii din mațul pământului
veniră și-l întrebară:
– Vrei magmă sau lapis-lazuli?
– Nu, a răspuns el, vreau aer,
aer vreau, vreau aer.
Viermii din mațul pământului i-au zis:
– Avem ceva nisip, poți să respiri nisip?
– Nu, nu pot să respir nisip,
nu am cu ce să respir nisip.
Viermii din mațul pământului i-au zis:
– Cu piramida ai putea să respiri nisip,
cu piramida ai putea să respiri nisip?
– Nu, răspunse vulturul,
nu am gândire piramidală, zise vulturul,
nu am gândire piramidală.
– Dar atunci ce ai, întrebară viermii din mațul pământului
ce ai atunci, ce ai, atunci?
– N-am, zise vulturul, n-am;
– singura proprietate a mea e absența,
gaura rotundă din aripă care-mi ține loc de soare.
N-am, zise vulturul, n-am,
n-am, zise vulturul muribund, murind.
– Poftă bună, ziseră viermii din mațul pământului!
– Poftă bună, le răspunseră nimeni!



photo: artfaktor
model: trimbulind
text: nichita/opere imperfecte/clepsidra

NINGE CU OCHI

colaj de (ne)cuvinte si creion

NIMIC

Deodata
nimic nu a mai fost la fel
Totul a devenit
inversul totului
-Eu nu sunt acela mi-am zis
dar..
fara de mine nu se poate - dovada ca sunt

"OTRAVITI FANTANILE !
PARJOLITI OGOARELE !
VIOLATI FEMEILE !
ASA ... PREVENTIV"

candva era merbinte iar vremea grivei
mi-am tatuat sangele cu iod
si nu am simtit... nimic

colaj de cuvinte si necuvinte

Ce sunt Trimbulinzii

Tema de azi : Ce sunt Trimbulinzii?
Pentru ca trebuie oricum lamurit termenul.
M-am gandit sa propun o varianta, o interpretare. Va ramane la aprecierea celorlalti daca am dreptate sau nu in judecata mea. Sau cred ca ma limitez la parerea mea. Oricum...
Ce or fi trimbulinzii astia? Ia hai sa analizam putin poezia in cauza, sa vedem daca ne zice ceva.
Se incepe o negare a unui statut : "Noi nu vrem sa fim geniali." - noi nu vrem
Replica lamuritoare vine in urmatorul vers. Si anume : "Noi vrem sa fim trimbulinzi".
Trimbulind nu exista in dictionar. Logica ar avea o explicatie aici.
E un necuvant.
Nimic nou sub soare, nu-i asa. Joc, ei bine joc. Inventie prin joc.
Analizand insa posibilele cuvinte de la care ar putea sa fi derivat, putem vedea destul de usor compatibilitatea cu "trambulina", ce ca actiune devine salt.
In gol de cele mai multe ori.
Trambulina vine si de la circ. Clowns... Se mentine ludicul, in orice caz, chiar daca cu vagi trimeteri la acrobatii ("intre nori, de sus in joslungiti, ori scurtati in oglinzi") si atmosfera de circ. Urmatorul pasaj migreaza in alta zona, sa-i zicem asa.
Trimbulinzii devin afectuosi, iubareti, si se tin in brate.
Luna, luna, luna!
Este si ea "jucata" aratand cu dublu inteles cum poezia poate schimba atat durate cat si ..forme.
Si jocul continua pana la final. Vom remarca distingerea unui refren, ce ramane "motto" pe tot parcursul jocului poetic.
Dar pe langa marii generali, si micul sotron, pe langa perindarea prin toate starile posibile si intortocherile, pe langa sosele lumina slab la 3:43, se pot desprinde niste idei.
Trimbulinzi sunt oricum numai normali nu. Doar ca ei nu-si doresc superlativul evolutiei lor, nu, nicidecum, vor sa isi asume tocmai statutul de normal in anormalitate.
Fara complicatii,"trimbulinzii" fiind astfel niste obisnuiti, in lumea colorata, haioasa, si asumandu-si o oarecare ignoranta (!una la acelasi nivel de joc, nicidecum una in gandirea elaborata).
Ei sunt locuitori de castel. Pot fi veseli si colorati, si de fapt, de cele mai multe ori sunt exact asa. Dar nu-i o regula, pot deveni si negri, neajutorati, seriosi, sobri, austeri, meditativi, ganditori. Ei se pot juca, sau pot vegeta, desi de cele mai multe ori inoata prin atmosfera rarefiata din interiorul cladirii. Ei asculta, privesc, glumesc, judeca, urasc, tipa, urla.
Si cu toate astea, nu sunt genialii aceia egocentristi, la nasul carora nu mai ajungi nici cu prajina. No, sir! Sunt prietenosi, desi nu chiar, dar in orice caz te pot asculta daca ai ceva de spus, de adaugat, de simtit sau de amintit.

by satanicvals careia ii multumesc pentru permisiunea de a-i publica si aici textul.

Noi vrem sa fim trimbulinzi

Noi nu vrem sa fim geniali,
Noi vrem sa fim trimbulinzi
intre nori,de sus in jos
lungiti, ori scurtati in oglinzi
Noi vrem sa ne strangem in brate
toata ziua, toata luna patrata,
prin acel aer cu picioare verzi,
imitandu-l o data.
Si inca o data, si inca o data,
noi nu vrem sa fim geniali
noi vrem sa fim trimbulinzi -
tristi, palizi si grei generali
mari,lungi, ascutiti, decorati,
morti, dusi, rataciti, seculari
si pe deasupra de toate, uitati.
Noi nu vrem sa fim geniali,
Noi vrem sa fim trimbulinzi,
legati cu o tremurata culoare
in fata, la volan, de oglinzi,
mereu balansand spre-un adanc
si el mereu in mutare,
gonind pe soseaua substantivelor
din declinare in declinare
Noi nu vrem sa fim geniali,
noi vrem sa fim trimbulinzi,
asemenea generalilor mari,
schimband lumina ce-o aprinzi
in alta, in altul, in cu totul altcineva,
asemenea generalilor mari,
lungi, lati, decorati, portocalii,
grei, goi, ososi, suferinzi,
noi nu vrem sa fim geniali,
noi vrem sa fim trimbulinzi.

nichita stanescu - cantec in doi