Felul in care vad prezentul azi, nu-i cu nimic mai real decat voi privi trecutul peste 20 ani.
doar felul in care simt se va schimba.
fiece clipa pe care o fur prezentului e pierduta pentru totdeauna.
nu exista decat clipa de acum.
pe masura ce trece timpul sunt tot mai putin lacom: iau ce se gaseste si nu ma intreb de unde vine.
imi face placere sa gandesc.
imi face placere sa iubesc.
Asta-i tot.
se zice ca fiecare fulg de zapada e altfel, unic; daca e asa atunci cum poate lumea sa mearga mai departe?
cum ne vom vindeca vreodata de aceasta minune?
uitand.
nu putem pastra in minte prea multe lucruri
nu exista decat prezentul si nimic de tinut minte.
photo: balconul meu iarna/vara
text: pasiunea. jeanette winterson
trecutul poate face parte din prezent...dar de ce sa fugi de el...nu tot u l-ai trait canva si te-ai bucurat de el....
RăspundețiȘtergeretrecutul iti pune piedica in prezent. tu taci si casti ochii cat mai mari. trecutul absoarbe prezentul si s-ar putea sa ne para rau tocmai din cauza absentei noastre...motivate:)
RăspundețiȘtergerepoveste cu o bila de sticla
RăspundețiȘtergerecand aveam vreo sapte ani am gasit o bila de sticla.
am fost fascinat de biluta de sticla, era o mica comoara pentru mine, priveam cerul prin ea, florile, soarele; o aratam tuturor plin de bucurie si incantare.
a doua zi am pierdut biluta de sticla.
acum stai o clipa si gandeste-te
are vreo relevanta pt tine daca eu am gasit in realitate bilutza cand aveam sapte ani, sau doar am facut un exercitiu de imaginatie si ti-am spus o poveste frumoasa?
nu cred.
de asemenea nici pt mine nu are nici o importanta daca a existat sau nu bilutza.
adevarul adevarat este ca nu a existat nici o bilutza; dar o poveste bine spusa sau bine imaginata, devine la fel de reala, ca un trecut trait.
un trecut care nu isi trimite pseudopodele in prezent si viitor, care azi nu mai e palpabil - e un trecut irelevant, mort.
sa retraiesti la nesfarsit un trecut fara prezent si viitor - implicand o permanenta iluzie a unui prezent utopic -
e o greseala fatala.