Spectacularul nu e răul absolut.
[...] spectacularul e perfect compatibil cu capitalismul cultural.
Se fotografiază bine, se explică repede, circulă ușor.
Nu cere timp, nu cere tăcere, nu cere eșec sau confuzie [...]
Dar când devine criteriul dominant, arta încetează să fie un loc de gândire și devine un parc de distracții pentru sensibilitate.
Iar sensibilitatea, ca orice mușchi nefolosit, se atrofiază.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu