Cati ani ai?”
“Am sapte ani si jumatate, exact”
“Nu-i nevoie sa adaugi ‘exact’ - observa Regina. Te cred si fara asta.
Acum o sa-ti dau ceva de crezut.
Eu am exact o suta si unu ani, cinci luni si o zi.”
“Asta nu pot s-o cred” zise Alisa
“Nu poti?” Zise Regina cu mila.
“Mai incearca: rasufla adanc si inchide ochii.”
Alisa rase: “Degeaba incerc. Nu se pot crede lucruri imposibile”
“Se vede ca n-ai antrenament” - riposta Regina.
“Cand eu eram de varsta ta, faceam exercitiul asta o ora si jumatate pe zi.
Chiar inainte de micul dejun ajungeam uneori sa cred si cate sase lucruri imposibile dintr-o data.”
Ce frumos e sa-ti imaginezi imposibilul, macar sa incerci sa mai faci asta din cand in cand. Dialogul tau mi-a amintit de o replica din Micul Print, foarte draga mie: 'oamenii maturi nu pricep singuri nimic, niciodata, si e obositor pentru copii sa le tot dea intr-una lamuriri'
RăspundețiȘtergere