Între artist și oraș, între lucrare și trecere, între intenție și întâmplare.
E o formă de artă care nu mai așteaptă să fie vizitată,
ci te întâmpină acolo unde ești deja. .
Fără uși, fără program, fără tăceri impuse.
sunt extensii naturale a ideii că arta trebuie să fie vie, nu doar viețuită.
Nu ne interesează instituționalizarea, ci infectarea subtilă a cotidianului
cu sens, cu gest, cu poezie vizuală.
Și poate că tocmai această continuitate între artă și viață
e ceea ce ne propunem să susținem în 2025
și mai departe — prin spații care nu se închid niciodată,
prin lucrări care nu cer permisiune
și prin întâlniri care nu au nevoie de invitație.