Apoi în lume s-a facut târziu prea târziu

Apoi în lume s-a facut târziu prea târziu
nimeni n-a mai vrut sa se nasca
nimeni n-a mai vrut sa faca dragoste
nimeni n-a mai putut sa iubeasca

Oho! vasul viu al inimii tale s-a îngrasat

Gol. Pulbere. Bezna
Bezna definitiva ori - e totuna - lumina deplina
Haita de lupi a inimii
urla a urît. La orice ora miroase a hoit
duhneste putreziciunea. Neîngropate cadavrele mamei cu pruncul
putrezesc pe asfalt la vedere
Nu exista decât aceasta lume care-si traieste
într-o duhoare cuprinzatoare
groaza sfîrsitul

Îmi amintesc o dimineata normala dintr-un an oarecare
o diminetii cu fulgi albi uriasi
fumegând pe pielea noastra îndragostita
(Da. Stam învelita în carnea ta cum ochiul meu sta-n pleoape
Da. Carnea noastra
era-nflorita în cupe rosii cu miezul întunecat
asa cum macii îsi etaleaza morfina staminelor
sub soarele amiezii)
Îmi amintesc (cu efort)
iarba de-afara iarba de-acasa iarba din Gradina cu mere

Gol. Pulbere. Bezna. Cerul uscat
Nu ninge. Nu ploua. Nu mai cad stele în palma
Nu ploua cu sânge. Acum
e pur si simplu târziu. Acum e sfârsitul. Cenusa. Mânia


photo&ideea: Livia Stefan
text: Marta Petreu