There must be some deep esoteric hidden meaning going on that I`m missing
https://www.youtube.com/watch?v=uVGj83A0t-U&t=344s
colaj de obiecte gasite
There must be some deep esoteric hidden meaning going on that I`m missing
https://www.youtube.com/watch?v=uVGj83A0t-U&t=344s
On July 12, 3503, a research team explores remnants of humans past and find themselves in a very unusual and strange place, a movie theater.
Pe 14 februarie 1990, sonda Voyager 1, în timp ce se află la peste 6 miliarde de kilometri de Pământ și înainte de a-și lua rămas bun de la sistemul solar, face o poză memorabilă. Vedem un punct albastru palid, micuț, care trece aproape neobservat: acesta este Pământul nostru!!
Despre această fotografie, Carl Sagan a scris un monolog care va rămâne pentru totdeauna gravat în istoria spațiului:
„Uită-te la acel punct. Este aici. Aceasta este casa noastră. Suntem noi. Suma tuturor celor pe care îi iubești, toți cei pe care îi cunoști, toți cei pe care i-ai auzit vreodată, toate ființele umane care au trăit vreodată. Suma bucuriilor și suferinței noastre. Mii de religii, ideologii și doctrine economice pline de certitudine. Toți vânătorii și culegătorii, toți eroii și lașii, toți creatorii și distrugătorii de civilizație. Toți regii și țăranii, toate cuplurile tinere iubitoare, toți tații, mamele, copiii plini de speranță, inventatorii și exploratorii. Toți moraliștii, toți politicienii corupți, toate „superstarurile”, toate „ghidurile supreme”, toți sfinții și păcătoșii din istoria neamului nostru au trăit aici… Pe acest bob de praf suspendat pe o rază de soare.
Pământul este o scenă mică în imensa arenă cosmică. Gândește-te la râurile de sânge vărsate de toți acești generali și împărați pentru ca, agitați de triumf și glorie, să poată deveni stăpânii temporari ai unei fracțiuni… dintr-un punct. Gândește-te la cruzimile care nu se termină niciodată provocate de localnici într-un colț al acestui pixel, localnici, aproape diferiți de cei din alt colț. Cum se chinuie să se înțeleagă, cât de repede sunt gata să se omoare între ei, cât de ferventă este ura lor. Posturile noastre, așa-numita noastră importanță, iluzia că avem o poziție privilegiată în univers sunt puse în perspectivă de acest punct palid de lumină.
Planeta noastră este praf izolat, învăluită în marea noapte cosmică. În întunericul nostru, în toată această imensitate, nu există niciun indiciu că ajutorul va veni din altă parte, pentru a ne salva de noi înșine.
Pământul este până acum singura lume cunoscută care adăpostește viața. Nu există altundeva, cel puțin în viitorul apropiat, unde specia noastră ar putea migra. În vizită, da. Stabilirea, nu încă. Fie că vă place sau nu, deocamdată, ne regăsim pe Pământ.
Se spune că astronomia inspiră umilință și construiește caractere. S-ar putea să nu existe o manifestare mai bună a vanității umane decât această imagine îndepărtată. Pentru mine, subliniază responsabilitatea noastră de a coexista mai frățește unii cu alții și de a păstra și prețui punctul albastru pal, singura casă pe care am cunoscut-o vreodată.”
Carl Sagan, Punct albastru pal, 1994
IS WERTHER STILL UNDER THE WEATHER?
Vernisaj: 23 mai, 18:00
Expozitie: 24 mai - 1 iunie 2024
Pavilionul Goethe: Calea Dorobanți 32, București
Expoziția de artă vizuală „Is Werther still under the weather?” își propune să problematizeze mitul „artistului torturat” și propagarea sa în contemporaneitate și, totodată, să aducă în discuție responsabilitatea artiștilor în legătură cu reprezentarea și interpretarea suferinței mintale prin intermediul operelor pe care aceștia le realizează.
Este „efectul Werther” un simplu artefact al trecutului? Am putea argumenta că, inclusiv în cadrul societății postmoderne, rămâne palpabilă tendința de a romantiza sau de a asocia creativitatea ieșită din comun cu anumite tulburări psihice. Astfel, ne dorim să promovăm un dialog mai nuanțat despre sănătatea mintală în rândul publicului, adunând laolaltă lucrările mai multor artiști contemporani cu background-uri culturale (și emoționale) variate.
Singurul lucru pe care-l au în comun operele – pe lângă paleta cromatică folosită, cea regăsită în ținutele cuplului din romanul „Suferințele tânărului Werther” – este faptul că realizarea lor nu a fost condiționată de stările emoționale extreme ce înclină spre polul negativ, ci din contră: i-am provocat pe artiști să-și pună șevaletele în față doar atunci când se regăseau într-o stare de spirit echilibrată.
Artiști expozanți: Adi Piorescu, Adriana Georgescu, Alex Manea, Alexa Lincu, Andreea Oprișan, Bucharest Collage Collective, Ciocârlica, Daniel Loagăr, Ingrid Odette Maschek, Maria Bratu, Maria Bălan, Mădălina Lucșoreanu, Oana Dragomir, Orhan, Ortaku, Peter Stöcker, Raluca Neagoe, SPÄM, Silviu Petrescu, Wanda.
Thank you, @fiticuminticreativefest !
Today I am part of the "Foto-Fusion" exhibition with a new series of photographs on wood with the theme of the contrast between industrial and natural landscapes.
More works can be found on @woodbenice.ro but also on 18 May at @echoes.haus.
Thanks to Safari Foto @safarifoto.ro
#safarifotoromania #woodbenice #MuseumNight #communityphoto #exhibitionphoto #targfoto #fotofusion #danielloagar
Fotografie: Tatiana Volontir
Colaj: Andrei Cornea & Daniel Loagar
Modele: Cora Manole & Daniel Loagar
Fotografii de la sfârşitul lumii
Nimic nu se naşte în carne,
chiar dacă ochii slabi văd altfel. Cel care
va plânge se va bucura de plânsul lui
şi se va face îmblânzitor de păsări. Iar acela care
râde nu se va folosi de râsul lui, căci nimic
nu se naşte din bucurie, chiar dacă cei mici
o fugăresc toată ziua!
Nimic nu se mişcă în carne. Nici viermele orb
nu mişcă în carne, chiar dacă ochii slabi
văd altfel.
Noi nu suntem în carne. Dacă am fi în carne,
dragostea de Domnul ne-ar mistui ca un foc vesel
de vreascuri şi n-ar rămâne nimic
şi dragostea de Domnul ar rătăci singură pe străzi
ca o sete mistuitoare căutând pe cineva!
Nici sfârşitul lumii nu vine în carne, chiar dacă
ochii slabi văd gunoieri cum deşartă
pe străzi tomberoane de narcise mirosind
a ţărână. Mulţi nu ştiu asta, dar
sfârşitul lumii a fost deja de câteva ori.
Eu am mai multe fotografii cu el.
Adrina Suciu
When an artist paints a scene on two or more surfaces, we call it a polyptych. A "diptych" is a two-part work of art; a "triptych" is a three-part work; a tetraptych or quadriptych has four parts; pentaptych five; hexaptych six; heptaptych seven; octaptych eight parts; enneaptych nine; and decaptych has ten parts.
"When I started work on the painting version of AARON I was struck by the fact that
we have a very poor vocabulary for talking about color relationships, and that almost all of
what's been written as color theory has been either theory about color perception or theory
about color measurement. There is almost nothing about color use"
https://tcm.computerhistory.org/CHMfiles/Harold%20Cohen,%20%20Robotic%20Artist,%201995.pdf
https://www.reddit.com/r/lisp/comments/lcw558/is_a_copy_of_harold_cohens_aaron_available/
https://github.com/SMUsamaShah/Kurzweil-CyberArt-AARON-Image-Viewer?tab=readme-ov-file
“Adesea mă gândesc la picturile mele ca la o formă de trusă de imagini sau poate ca la puzzle-uri ce oferă componente ale picturii ca indicii care îndreaptă privitorul, nu către o narațiune terminată, ci mai degrabă spre o conștientizare de sine a modului în care cineva interpretează un tablou”. (Jonathan Lasker)
AI will act as a positive cybernetic mirror in that sense. At least this is how I feel I want to react to this, by accelerating the under and upper deployment of paradigmatic axioms.
I never dreamed that I would exhibit alongside Brancusi, Cantor, Bratescu, Gorzo, Grigorescu, Vrana, Zidaru and so many other giant artists.
But here I am.
Next Monday, 19.02.2024 from 14:30 at the Palace of Culture in Iasi during the event "Romanian Sculptors Month".
I thank the collector Mariana Florescu for proposing me and the curators Maria Bilasevschi and Cristina Simion for choosing me.
Se spune că postmoderniatea refuză meta-narațiunile, că le disecă și deconstruiește, fără să propună nimic la schimb
Am fost și anul acesta la expozițiile de final de semestru de la @unarte.bucuresti ca să vedem cum e cu arta emergentă și avem să vă spunem atâta – viitorul arată bine! Și bine sperăm să se vadă în curând și în spațiile Celulei de Artă. :)
Mai puteți vedea lucrările studenților până pe 17 februarie și vă lăsăm cu îndemmnul clasic: be there, don’t be square!
@unarte.bucuresti
@unartestudents
@atelier_23_unarte
@unarte_pictura
@atelier_32_31b_unarte
@atelier18unarte
@unarte.world
@asunab.bucuresti
#art #opendoors #artschool #exhibition #contemporaryart #collectiveexhibition #emergentartists #youngblood #celuladearta